
Esenta acestui tinut este surprinsa de poetul cipriot Leonidas Malenis in versurile unei poezii – oda: lumina aurie, verde mediteranean, mitologie, vise si patos.
„Golden green leaf
Land of the lemon tree, of the olive tree
Land of the embrace, of the joy
Land of the pine tree, of the cypress tree,
of the young lads, of love
Green-golden leaf thrown into the sea
Land of the dry field
Land of the sorrowful Virgin Mary
Land of the hot wind, of the unfair Ioss,
of the wild weather, of the volcanoes
Green-golden leaf thrown into the sea
Land of the laughing girls
Land of the drinking boys
Land of the myrtle, of the greeting
Cyprus of love and of the dreams
Green-golden leaf thrown into the sea”
Am descoperit in aceasta insula tot farmecul pe care il asteptam, si chiar mai mult. Plaje si orasele frumoase, caldura, mancare delicioasa, oameni primitori, legende si povesti…
Tara Afroditei si locul de joaca mitic al zeilor, Cipru este o tara a contrastelor placute. Plaje late, aglomerate, sau fasii inguste de natura salbatica, orase linistite sau vibrante, munti inalti, vai fertile, ape calme sau marea agitata si tarm stancos.
Insula este la rascrucea culturala, istorica si lingvistica intre Europa si Asia, absorbind influentele cuceritorilor si pelerinilor, dar si ale vizitatorilor si turistilor, de aceea pare atat provinciala si traditionala, dar si cosmopolita.
Cipru este a treia cea mai mare insula din Marea Mediterana, dupa Sicilia si Sardinia. A fost din 1925 o colonie britanica, iar in 1960 si-a castigat independenta. Conflictul de lunga durata dintre majoritatea greaca cipriota si minoritatea turca si invazia trupelor turcesti din 1974 au condus la divizarea insulei (desi nerecunoscuta la nivel international) si la infiintarea in 1975 a Statului Cipriot Turcesc in treimea de nord a tarii, dar independenta acestuia este recunoscuta doar de Turcia. Astfel, Nicosia este singura capitala din lume divizata intre doua state (de “the green line”).
Populatia Ciprului este alcatuita din cele doua grupuri etnice majoritare: grecii (constituind 4/5 din totalul populatiei) si turcii. Astfel, principalele limbi vorbite sunt greaca si turca, dar engleza este foarte utilizata si cunoscuta. Analfabetismul este aproape inexistent, datorita unui sistem educational foarte bine dezvoltat.
O curiozitate mica: 😊Cipru este una din cele doua tari din lume care si-a inclus in steag harta (cea de-a doua tara este Kosovo)

Are cel mai mare numar de zile insorite din Mediterana, (cu pana la 13 ore de soare pe zi in zilele de vara), si o medie de 40 de zile ploioase pe an.
––– ––– ––– ––– –––
Am aterizat in Larnaca, al doilea port comercial al insulei si orasul in care este principalul aeroport din Cipru (al doilea fiind Paphos). Vila pe care am inchiriat-o se afla in Oroklini, la 14 km de Larnaca – un satuc cu multe “cartiere” de vile cochete si ingrijite, dar cu un centru anost si neatragator. Nici plaja de aici nu era deosebita, de aceea am decis ca zilele urmatoare sa nu mai ramanem in Oroklini (oricum inchiriasem masina si ne puteam deplasa usor – chiar daca sensul de mers este pe stanga : ))

Am vizitat intr-o dupa-masa Larnaca, dar orasul a fost o dezamagire. Aglomerat, cu o faleza care poate ar fi avut potential daca nu ar fi fost plina de tarabe ale comerciantilor ambulanti. Plaja principala – Finikoudes – nu parea sa fie nici ea deosebita, desi am fotografiat un apus frumos. Din cauza lipsei entuziasmului nu am mai cautat din pacate St. Lazarus Church, biserica ridicata pe mormantul Sfantului Lazar, un obiectiv cu insemnatate pentru crestinii ortodocsi si nu am vrut nici sa vizitam Lacul sarat – renumit pentru multitudinea de pasari flamingo care, oricum, nu sunt prezente in sezonul estival

Prima plaja pe care am ales-o a fost Nissi Beach din Ayia Napa. Este cea mai renumita si promovata, dar asteptarile noastre fusesera altele. Am intalnit intr-adevar apa turcoaz si foarte curata (desi inspre seara s-a umplut de alge si a devenit murdara), dar plaja era foarte aglomerata, fiind mai degraba dedicata adolescentilor si tinerilor dornici de petreceri– volum maxim in boxe, bautura, dansuri nebunesti; o distractie haotica si deranjanta



Proprietara tavernei din Ayia Napa la care am luat cina ne-a recomandat din fericire o alta plaja: Ammos tou kampouri, intre Kermia Beach si Grecian Bay, la iesirea din Ayia Napa. O plaja aproape pustie, un golfulet cu apa cristalina, roci sculptate de vant, umbra pinului batran, in apropiere cateva case de vacanta cochete si un mic chiosc/restaurant. Idilic…asa cum numea locul acesta cipriota care ne-a ghidat.
Intreaga vacanta in Cipru a fost marcata de aceasta plaja, de starea si senzatiile pe care ni le-a conferit.





Limassol
Am petrecut cateva ore in Limassol, intr-o dupa-amiaza torida, si probabil din cauza caldurii nu am avut nici dispozitia nici inspiratia de a descoperi acest oras cu adevaratele lui atractii. Este denumit “Little Dubai” si s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, iar Limassol Marina este intr-adevar o zona frumoasa, cu multe iahturi luxoase si ambarcatiuni de admirat. Am petrecut putin timp si pe stradutele din centrul vechi, cu magazine micute dar autentice, si terase imbietoare.





La recomandarea unei profesoare cipriote intalnite pe plaja, am decis sa vizitam Pissouri Bay, aflat la 34 km de Limassol. Plaja nu a fost totusi cea mai atragatoare, erau multe pietre, intrarea abrupta in apa rece, dar a compensat pranzul luat la o taverna traditionala a unui cipriot, care ne-a rasfatat cu o mancare delicioasa.


Intre Limassol si Paphos se afla Petra tou Romiou, locul mitic in care s-a nascut Afrodita, o formatiune geologica interesanta, alcatuita din stanci impunatoare, aflate de-a lungul uneia dintre cele mai frumoase zone de coasta a insulei.
Conform legendei, Afrodita, zeita dragostei si a frumusetii s-a nascut din spuma marii in acest loc plin de farmec. A iesit din valurile marii si a fost purtata intr-o scoica, pana la aceasta plaja.
Este una din cele mai cunoscute plaje din Cipru, la care se ajunge printr-un pasaj aflat sub soseaua principala, accesul fiind dintr-o parcare din partea opusa a plajei. Stancile sunt impunatoare, privelistea si atmosfera sunt deosebite, iar turistii se bucura si pun in aplicare sfaturile unei alte povesti: cei care fac baie in apele Afroditei primesc tinerete si frumusete eterna, noroc si dragoste adevarata : )
Conform unei alte legende, eroul Digenis Akritas a adus aceste roci pentru a opri asaltul cotropitorilor arabi, denumirea “Petra tou Romiou” – “Rock of the Greek” provenind de la aceasta poveste.


Paphos este un orasel linistit situat in vestul insulei, renumit pentru situl arheologic inscris in lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. L-am vizitat seara, si nu am gasit nimic impresionant aici. Dar sigur ar merita sa revenim, pentru vestigii si pentru faleza si satucele din jur.

Protaras este o statiune in estul Ciprului, renumita pentru Fig Tree Bay (un golfulet pe care nu am reusit sa il vedem), in care am stat doar cateva ore: o cina la un restaurant traditional si … suvenirul special din fiecare tara vizitata: pandantivul Pandora : )
Cavo Greco este un promontoriu in sud-estul insulei, intre Ayia Napa si Protaras, si face parte din parcul national Cavo Greco. Traseul din drumul principal este spectaculos, trecand pe langa pini si vegetatie mediteraneana, alternand cu fasii de pamant aride si stancoase. Malul abrupt si rocile sculpate de vant sunt in contrast cu stralucirea de cristal a apei azurii.


In apropiere se afla si “Cape Greco Environmental Center”, o cladire interesanta, premiata in cadrul Competitiei nationale destinate proiectelor arhitecturale. Cladirea gazduieste acvarii care prezinta habitatul marin din zona, si de aici turistii pot cumpara si suveniruri specifice regiunii.

Konnos Beach este o alta plaja frumoasa, situata la 4 km de Ayia Napa, intre Cavo Greco si Protaras. Golfuletul izolat, nisipul auriu, marea clara si albastra situeaza Konnos Beach in top-ul celor mai cautate plaje, desi este oarecum ferita de agitatia si aglomeratia caracteristica locurilor promovate de ghidurile turistice.

Cipru este o destinatie cautata nu doar pentru locurile frumoase, dar si pentru gastronomia care imbina delicios influentele grecesti si turcesti. Meze, kleftiko (preparat din carne de miel), stifado (cu carne vita sau iepure), moussaka, hummus, koupepia (“sarmalute” in foi de vita) si multe alte specialitati savuroase; Commandaria – cel mai vechi vin din lume care inca se produce; bauturi locale gustoase; Terase pe malul marii sau pe stradute cu case vechi. Totul e imbietor si e atat de bine sa te bucuri de savoarea acestor mancaruri si locuri.
O saptamana este un timp mult prea scurt pentru aceasta insula idilica. Mai sunt atat de multe locuri si povesti de descoperit si atatea experiente de trait aici, incat cu siguranta vom mai reveni. O data sau de nenumarate ori, ca sa putem cuprinde tot ce are de oferit insula aceasta frumoasa.